Conservele de sardine—indiciu catre originea vietii?

de Gordon Howard
Traducător: Roxana Popescu

Conservele de sardine—pur si simplu le ador! Sardine in sos tomat (ketchup) pe paine prajita calda, proaspata—doar gandul la ele imi face sa-mi lase gura apa.

Chiar si deschiderea conservei este emotionanta. Ce s-ar intampla daca, intr-o zi, una din sardine incepe sa se zbata, nerabdatoare sa se intoarca in mare? Dar aceste sardine sunt moarte. Poate, în schimb, ar putea fi doar un fir de mucegai care a venit la viata pe sardinele mele. Nu ar fi aceasta un lucru extraordinar? Ei bine, nu. Cred ca m-as grabi la magazin ca sa cer banii inapoi, si as trimite o scrisoare de nemultumire la producator: “Tehnicile dumneavoastra de sterilizare nu functioneaza. Sardinele mele sunt contaminate cu viata.”

Putem sa ne asteptam ca ceva sa ia viata in conserva mea de sardine, deoarece aceia care spun ca viata a inceput din nimic ne spun noua, persoanelor “mai putin educate”, ca viata s-ar putea sa fi inceput intr-o “supa primordiala” cu un continut de substanta probiotica de doar 10%. Cu toate ca sardinele mele contin aproape 100% “substanta probiotica” (de fapt “ substanta postbiotica”, din moment ce sunt moarte), nu am vazut niciodata vreun semn de viata la ele.

Cu siguranta, daca viata ar putea sa inceapa de la sine, acest lucru ar trebui sa se intample si intr-o conserva cu sardine. Nu numai ca acolo se gaseste tot ce e nevoie pentru construirea de blocuri de proteine, ADN si alte lucruri, dar de asemenea ele sunt deja organizate in celule si cu toate catrafusele lucrurilor vii ambalate si gata de plecare. Mie imi suna mai bine decat conditiile salbatice dintr-un ocean agitat, sau “micul elesteu cald” al lui Charles Darwin, cu chimicale plutind in jur.¹

Dar totusi de ce nu se intampla acest lucru? Evolutionistii continua sa ne spuna ca lucrurile urmeaza acelasi traseu de milioane de ani—ca procesele naturale sunt cele care dau viata din neant. Daca acest lucru este adevarat, viata ar trebui sa iasa la iveala peste tot in jurul nostru. Dar nu se intampla acest lucru.

Te-ai astepta ca ei sa realizeze pana acum ca viata apare doar dintr-o alta viata. Acest experiment (apare viata intr-o conserva de sardine?) a fost organizat de milioane de ori intr-o zi timp de mai mult de o suta de ani—fara ca macar sa se observe o dovada ca exista viata acolo. Este timpul sa renuntam! Evolutionistii vorbesc despre o “supa primordiala” care a facut sa mearga toata treaba cu aparitia vietii, dar cu siguranta ca sosul de tomate este mai bun decat acea “supa”, desi se folosesc tomate moarte—cel putin ele au fost candva vii. Acum, eu nu am vazut niciodata ceva “primordial” si niciodata nu am dat peste o reteta de supa primordiala, dar sunt sigur ca sunt mai putine sanse ca ceva “primordial” sa sara dintr-o supa primordiala decat ca o tomata sa iasa dintr-o supa de tomate.

Se pare de asemenea ca nu are importanta cat de mult lasam sardinele (sau sosul) in conserva. Un milion de ani sau mai mult ar face doar ca lucrurile bune din conserva sa se deterioreze, asa ca sansele sa se produca viata scad considerabil.² Acelasi lucru s-ar fi intamplat cu siguranta si cu milioane de ani in urma.

Mi se pare ca singura sursa de viata la inceputul universului a fost cineva care avea viata in el insusi—un erou supranatural. Dumnezeul Cerurilor. Aceasta este o concluzie logica.

Asa ca, data viitoare cand cineva va incerca sa va convinga ca viata a aparut de la sine din niste chimicale, fara Dumnezeu, vorbiti-i despre conservele de sardine. De asemenea sugerati-i sa arunce o privire la explicatiile realiste despre inceputul vietii, de la inceputul Bibliei. Poate chiar i le citesti tu. Si in timp ce citesti, savureaza niste sardine delicioase pe paine prajita.

Articole conexe

• Simplified sardine arguments and ‘sacking’ heretics